Cladirea Primariei
 
.:: Geografie 

.:: Istorie 
 
.:: Administratie 
 
.:: Navigare rapida 

Evolutia istorica a comunei Valea Mare - Pravat

Scurta introducere

   Asezata in imediata apropiere a orasului Campulung, in partea de nord-est a acestuia, la loc de trecere spre Transilvania, a fost martora multor evenimente istorice. Daca ne interebam de cand exista populatie in aceasta asezare, atunci raspunsul ar fi acela ca aceasta a existat inca inainte cu mult ce venirea romanilor.
   "Din vremuri vechi, necunoscute, au trait oameni si pe asezarile de pe Argesel si paraul Valea Mare..." (doctor Ioan D. Mailat, "Schitul Namaiesti", sanctuar la stramosii carpato-geto-daci si romani?, in "Noi, tracii", Foro Traiano 1 / A Roma, Anul VIII, Nr. 80 - 81, iunie - iulie 1981, pag. 11).
   Aceste vremuri "necunoscute" merg foarte adanc in trecut, in preistorie. Aici au trait oameni inca in vremea neoliticului (5500 - 2500 i.e.n.). Afirmatia are un temei. In 1939, cand invatatorul Ioan D. Cornateanu functiona la Scoala Primara din satul Selari a primit un elev al sau, Macarescu Sever (primar al comunei Valea Mare - Pravat intre anii 1971 - 1981) un obiect gasit de bunicul sau, undeva pe taramul Argesului, cu ocazia saparii unui sant adanc. Acest obiect, care s-a pastrat, nu era altceva decat un topor de lupta, din arama. Comparandu-l cu cel din imaginea cuprinsa in plansa IX din lucrarea "Zorile istoriei in Carpati si la Dunare" (Dumitru Berciu, Editura Stintifica Bucuresti, 1966), se constata asemanarea perfecta. De altfel, urme ale epocii bronzului, marturii de cultura materiala, atestate cantitativ si diversificate cronologic pe aria viitorului oras Campulung, a imprezurimilor sale imediate, sunt amintite si temeinic relatate in lucrarea profesorilor campulungeni: Ion Hurdubentiu, Flaminiu Martu, Nicolae Nicolaescu si Ilie Stanculescu, intitulata "Campulung Muscel - Ieri si azi - Istoria Orasului", aparuta in 1974 sub egida Consiliului Popular al Orasului Campulung Muscel, judetul Arges. Sunt apoi amintiti dacii musceleni, care au trait in depresiunea Campulung, Bughea de Sus, Cetateni si alte viitoare localitati din imprejurimile orasului, ca si satele Namaiesti, Bilcesti si Valea Mare, cu o mare vechime istorica si culturala.

Originea denumirii localitatii

   Valea Mare a inceput sa se formeze ca sat pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, dupa 1680. Un rol demografic se pare ca l-au avut asa-zisii "mocani" veniti din partea Fagarasului, mai ales dupa anul 1700, adica dupa unirea cu Roma (Biserica Catolica) a unei parti din locuitori cu preotii lor (Stefan Pascu).
   Denumirea de Valea Mare, dupa afirmatiile unor batrani din comuna (Ion Galesanu, Ion Cales, Gheorghe Fianu) ar proveni de la un batran cu numele de Valimareanu, care era stapanul tinutului.
   Pe vremea navalirii tatarilor, taranii ardeleni se refugiasera la sudul Carpatilor, si cumparasera pamant de la batranul Valimareanu. Apoi au dat numele locului in care si-au intemeiat asezari, de Valea Mare, in cinstea locuitorului Valimareanu.
    O alta explicatie a originii numelui comunei ne-o da traditia, care spune ca taranii transilvaneni, veniti de peste munti ar fi fost in jur de 360 de persoane dintre care este posibil ca jumatate sa fi ramas in Dragoslavele iar cealalta jumatate ar fi ajuns mai tarziu in comuna Valea Mare - Pravat. Acest tinut, cu putini locuitori, le-a placut noilor veniti pentru ca prin configuratia sa avea asemanare cu locul de unde venisera, un sat numit Valea Mare, si, pentru a si-l aminti mereu, i-au zis satului nou tot Valea Mare. Tot astfel s-a intamplat si cu alte asezari. Numele satului nou a aparut prin imprumutarea numelui unei asezari mai vechi de catre una mai noua, din apropierea imediata sau de la o departare ceva mai mare. Este explicatia numarului mare sau relativ mare a mai multor localitati cu acelasi nume.

De la istoria veche pana in prezent...

   
Dupa 1874 multi romani transilvaneni, urmariti de autoritatile habsburgice, isi cauta refugiul la sud de Carpati, in preajma Campulungului.
   "Dupa revolutia din Ardeal, pornita la indemnul lui Horea, Closca si Crisan (1785), multi transilvaneni au trecut muntii si s-au asezat pe mosia orasului, mai ales in zona Visoi si spre satele Voinesti si Valea Mare - Pravat, invoindu-se cu mosnenii oraseni sa le plateasca cate 40 de bani pe an de fiecare casa, drept dijma si claca." (I Rautescu, "Campulung Muscel, Monografie Istorica", Tipografia Gh. Vladescu, Campulung Muscel, 1943, pag 34).
   Unul dintre momentele importante din punct de vedere istoric pentru locuitorii acestei zone este primul razboi mondial in care multi dintre valimareni au cazut pe campurile de batalie pentru apararea tarii. Numele lor se afla inscris pe Monumentul Eroilor din satul Valea Mare - Pravat.
   Cuvintele incrustate pe piatra monumentului suna astfel: "Omagiu vitejilor din Valea Mare - Pravat care au pierit pentru apararea patriei in luptele de la: Bran, Pravat - Mateias, Bratocea, Predeal, Cocaragea, Balarii, Mihaiesti, Oituz - Rachitas, Marasti - Marasesti".
   Satul Valea Mare a cunoscut urgia bombardamentelor inamice. Aici s-a aflat, incepand cu 4 octombrie 1916, cartierul Diviziei 22 Infanterie.
   Dupa razboi, satul a cunoscut o dezvoltare apreciabila pe plan politic si social. La aceasta a contribuit si reforma agrara din 1921. O buna parte dintre locuitori au fost improprietariti, primind loturi pe Muscel.
   Al doilea razboi mondial a adus noi jertfe. Printre cei pieriti se numara: Sergentul Gheorghe Catana, Sublocotenentul Ioan Dobrescu, Soldatul Gheorghe Rujan - toti trei din Regimentul 30 Infanterie. Numarul celor ce au cazut la datorie in primul si cel de-al doilea Razboi Mondial este foarte mare in raport cu numarul locuitorilor acestei comume.
   Dupa razboi s-a instaurat regimul totalitar care a impus colectivizarea fortata. Astazi, in conditiile unei reale democratii datorata Revolutiei din 1989, satul progreseaza necontenit.

 

Optiuni pagina:

Prima pagina Imprima aceasta pagina

 
  © Toate drepturile sunt rezervate Primariei Valea Mare - Pravat.
Design: Intex Prim 
www.intexprim.ro